Strasbourg toamna

foto; me

Published in: on noiembrie 12, 2009 at 8:50 pm  Comments (1)  

Swans…

Lebede pe Rin, Strasbourg

img_5647img_5585
…O impostoare tarcata😀
img_5628img_5644img_5625img_5768img_5694

Si.. asta apropo de cea mai tare replica pe care am auzit-o vreodata la vederea unor lebede: ”Mi-e foame” :))
img_5763

Published in: on noiembrie 11, 2009 at 8:54 pm  Comentariile sunt închise pentru Swans…  

Carusel

Strasbourg, Place Gutenberg.

Pentru toti visatorii care au mai ramas pe pamantul asta, atatia cati au mai ramas..

img_5782img_5793img_5791img_5805img_58141img_5803img_5807img_5790img_5806img_5404

Published in: on noiembrie 6, 2009 at 9:43 pm  Comments (3)  

Bernard Plossu

Bernard Plossu e un fotograf contemporan de care am aflat la unul dintre cursurile mele preferate de literatura comparata, Ecriture et photographie. Nascut in Vietnam, Bernard Plossu e un fotograf-pelerin, ale carui albume de fotografie (majoritatea realizate in colaborare cu scriitori care redacteaza scurte recits pornind de la imaginile respective) sunt ”consecinta” numeroaselor lui calatorii prin Mexic, Africa, Andaluzia, Egipt si bineinteles Franta, unde lucrarile lui sunt extrem de apreciate. Fotografiile lui fantomatice (fie portrete spectrale, fluide, fie obiecte aflate parca intr-o continua dezintegrare) creeaza o impresie puternica de atemporal, de indefinit (fotografii neclare la propriu si la figurat, Plossu fiind adeptul fotografiilor miscate). O atmosfera enigmatica incununata de optiunea constanta pentru alb-negru.

shane_10sommeillamericaine_clin_doeil_b_plossu_1_1expo-bernard-plossu-a-bordeaux.1205026373plossu2mexromemarsbybusmanuelaagades

Published in: on octombrie 19, 2009 at 8:49 pm  Comments (2)  

Album Nora Iuga

Nora Iuga

         Doamna Nora Iuga singură sau cu Octavian Soviany, Claudiu Komartin, un cristian, Miruna Vlada etc.  Acasă, în vreun club sau… la meci. Foto color sau alb-negru, mai vechi sau mai recente, pe scurt tot ce am găsit pe net plus câteva fotografii de la lansarea lui Claudiu „Un anotimp în Berceni” pe care i le-am făcut eu (atunci am avut ocazia să o văd prima dată – minunată ocazie, mersi Claudiu, să o mai inviţi la lansări).
        Pentru că e pur şi simplu minunată. Pentru că toată lumea o iubeşte. Pentru că ar fi atât de frumos să fim toţi la fel de tineri ca ea.
        Click pe foto pentru a vedea tot albumul.

Published in: on august 28, 2009 at 5:51 pm  Comments (7)  

Sometimes there is so much beauty in the world

 

„It was one of those days when it’s a minute away from snowing and there’s this electricity in the air, you can almost hear it. And this bag was, like, dancing with me. Like a little kid begging me to play with it. For fifteen minutes. And that’s the day I knew there was this entire life behind things, and… this incredibly benevolent force, that wanted me to know there was no reason to be afraid, ever. Video’s a poor excuse, I know. But it helps me remember… and I need to remember… Sometimes there’s so much beauty in the world I feel like I can’t take it, like my heart’s going to cave in. ”

Published in: on august 28, 2009 at 10:10 am  Comentariile sunt închise pentru Sometimes there is so much beauty in the world  

MNLR

Azi am vizitat Muzeul Literaturii Române. Era pe lista de „choses a faire” înainte să plec din ţară, cine ştie pentru cât timp.. Nu ştiu cum de mi-a scăpat tocmai muzeul ăsta până acum, poate pentru că am ajuns acolo doar cu ocazia a vreo 2 cenacluri Euridice care m-au scârbit într-un hal că am ajuns să percep subconştient locul ăla ca pe un fel de prăvălie a lui Mincu şi atât. Prăvălie în care n-am avut chef să mai calc. În mare parte vizita mea i se datorează lui Dragoş, care m-a ademenit cu postul ăsta.

ce mi-a plăcut: ideea cu xeroxurile la manuscrisele intangibile de dincolo de vitrine, deşi nu ştiu dacă e chiar o idee excelentă având în vedere că lipseau multe dintre ele…
deh, nici tu paznic, nici tu supraveghere video, nimic.. doar o tanti taaare drăguţă care m-a întâmpinat cu un zâmbet luminos şi care seamănă foarte bine cu Nora Iuga -motiv pentru care nu mai puteam să-mi iau ochii de la ea😉
2. portretele unor scriitori: o Mariana Marin atât de finuţă, un Leo Butnaru cu o privire sfredelitoare Image0079 leo_butnaru
3. ideea cu calculatorul cu touch-screen în care erau biografiile tuturor scriitorilor reprezentativi, clasaţi în funcţie de curent literar sau perioadă

ce nu mi-a plăcut: 1. nu scria pe obiectele de mobilier cui aparţinuseră şi trebuia să deduci că probabil unuia dintre scriitorii subiect ai sălii respective. dar cui exact? frustrant.
2. gafe de genul: pe calculator la secţia critici la Eugen Simion era poza lui Alex Ştefănescu şi viceversa :))) – postez foto doveditoare, de o calitate foarte proastă pentru că au fost făcute cu mobilul. dar sper că se vede ce zic aici. Sau: scriitori care deşi s-au stins din viaţă de ceva timp, sunt menţionaţi numai cu anul naşterii
3. prea puţin suport audio şi video (chiar nu înţeleg de ce au mai introdus secţiunea asta dacă tot erau numai un Doru Stănculescu şi o Mirabela Dauer😀 )
4. extrem de puţine exponate (chiar am fost şocată de sărăcia de „material”), părea mai mult o expoziţie temporară, donaţie a vreunui amator. Cred că proful meu de română din liceu are mai multe manuscrise şi obiecte care au aparţinut scriitorilor decât sunt expuse aici.

Published in: on august 25, 2009 at 6:51 pm  Comments (2)  

Le Petit Prince

 Mi-a fost dor de Micul Prinţ. Cum oi fi putut să uit atâta timp de povestea lui? Uff.. aici puteţi reciti tot romanul.

Lectura lui Gerard Philipe – pentru cei cărora le-a fost dor de el, ca şi mie.

Published in: on august 24, 2009 at 8:32 pm  Comments (6)  

Musing…

muse 060

foto: me

Published in: on august 22, 2009 at 3:51 pm  Comments (3)  

Mihail Sebastian

Am primit o leapşă foarte faină de la Dragoş – să vorbesc despre amintirile mele legate de cărţile lui Mihail Sebastian. Păi.. Accidentul şi Oraşul cu salcâmi le-am citit prin liceu şi recunosc că nu prea m-au impresionat (nici măcar pe atunci), însă teatrul (citit tot prin liceu) mi-a plăcut. Apropo de teatrul lui Sebastian şi de amintirile pe care mi le evocă (că doar ăsta e subiectul lepşei), am văzut de curând o punere în scenă la Odeon a Jocului de-a vacanţa în regia lui Radu Afrim (piesă „nvitată de la teatrul din Baia-Mare) care m-a cam enervat. Piesa se numea, ostentativ, Jocul de-a vacanţa – o versiune 9, trimiţând evident la spitalul Obregia din capitală. Teribilisme peste teribilisme, de la Jeff interpretat de „băiatul cu pizza” deghizat în nu mai ştiu ce animal şi care exclamă „Gimme five!” până la cântecelele de Crăciun fredonate în debutul piesei de Bogoiu, Ştefan şi Maiorul, de altfel interpretaţi de nişte (foarte) tineri actori extrem de talentaţi (totuşi un Maior obositor de hiperactiv şi o Corina cam fandosită, mult mai slabă decât colegii ei). O abordare nouă şi … 9, într-adevăr, dar stresant de 9, o piesă maniaco-depresivă cu treceri brutale de la discuţiile melancolice între Corina şi Ştefan la o agitaţie generală, uneori forţată, a tuturor perrsonajelor.
Aştept ca Afrim să se maturizeze, să nu se mai plagieze (vezi nelipsitele cântecele din piesele lui de care deja m-am săturat, nelipsiţii travestiţi – de data asta Madame Vintilă etc) şi să îşi găsească echilibrul dacă nu pentru binele lui, măcar pentru cel al pieselor lui. Incredibil cât de paradoxal poate fi acest regizor – momente excelente şi momente foarte slabe, futurism hard şi clişee laolaltă etc.
Dar pentru că postul nu este despre versiunea lui Afrim (deşi mă bucur că am avut astfel ocazia să-mi exprim părerea în legătură cu ea), ci despre Sebastian, o să continuu cu anamneza… De două mii de ani şi Cum am devenit huligan m-au impresionat prin vitalitate, sunt poate cele mai relevante exemple pentru cât de spontană şi în acelaşi timp puternică e scriitura lui Sebastian. De două mii de ani mi-a plăcut mai mult decât Cum am devenit huligan, poate şi pentru că implicaţiile politice erau tratate dinr-o perspectivă care „m-a prins” mai mult decât în Cum am devenit
Apoi, ar mai fi două cărticele mai puţin cunoscute de acelaşi minunat Sebastian – Femei şi Fragmente dintr-un carnet găsit (pe care am dăruit-o la un moment dat cuiva cu dedicaţia „De la un fragment dintr-un carnet găsit pentru un fragment dintr-un carnet găsit”), care marchează debutul lui Sebastian, la 25 de ani. Nu e un jurnal de idei cu pretenţii, e extrem de sincer şi spontan, presărat cu multe fotografii de-ale scriitorului. Din acest carnet (Jurnalul din păcate nu l-am citit încă, e pe lista de aşteptare de ceva timp) am ales să postez mai jos câteva fragmente.

20070207120313fragmente

Accept întâmplările aşa cum vin, îi iau pe oameni drept ceea ce se dau, îmi împlinesc munca aşa cum se întâmplă. Fiecare zi rupe ceva din idealul meu de grandeur. N-am făcut niciodată nimic fără lipsuri, fără corectări, fără sentimentul de a trăi în provizoriu. Da, o spun fără ruşine şi fără umilinţă, dar cu toată durerea unei asemenea mărturisiri. Astăzi am renunţat la un lucru de nimic, mâine la altul, conştient de păcatul nedesăvârşirii, sigur că fiecare din aceste mutilări, oricât de mici, dezorganizează complet existenţa. Astfel mă îndepărtez continuu de steaua în care cred.

A căzut frumos, lent, descriind un cerc de stea căzătoare şi s-a lovit masiv de pământ, răspândind departe un zgomot, întâi surd, pe urmă amplu, vibrând între orizonturi ca într-un ghioc.
Era ceva glorios şi suprem în căderea asta, pe care am invidiat-o ştiind că eu niciodată n-am să mă pot despărţi de nimic cu împăcarea acestui trunchi de platan, întins de-a curmezişul drumului.

Toate noţiunile care fac traiul posibil şi convenabil, eu le păstrez ca să mă amuz. Just-injust, bun-rău, frumos-urât, moral-imoral, toate astea sunt fără înţeles, fără adevăr, fără adâncime. Nu cred în nici una din mizeriile astea. Nu cunosc nici un sfânt moral!
Moralitatea şi sfinţenia se exclud. Dacă asta mi-ar fi meseria, m-aş duce să-i caut pe sfinţi în ocne. Şi încă mi-ar scăpa toţi sfinţii, al căror supliciu nu intră sub prevederile codului penal.

Totul nu este încă pierdut, de vreme ce mai suntem capabili de un gest natural.

Eu n-am avut crize sufleteşti. Am avut numai anotimpuri. Şi dacă crizele s-or fi explicând, anotimpurile nu.

Cred că ceea ce ne face să trăim, pe Tv., pe mine şi pe toată lumea, este lipsa noastră de imaginaţie. Dacă am comunica realmente şi adânc unul cu altul, dacă am cunoaşte calvarul omului lângă care mergem, căruia îi strângem mâna şi care ne este prieten, viaţa noastră ar deveni, din pudoare, imposibilă.
Dar ne izbim de cuvinte şi neştiind ce se ascunde dincolo de ele, continuăm să umblăm mai departe alegri şi inconştienţi.

O pată, o umbră, o părere, atâta ajunge pentru un sfârşit.

Dacă preţuiesc ceva în spectacolul propriei mele existenţe este o anumită dispoziţie, pe care cred că o am specială, pentru a recunoaşte şi acceptă un miracol. Nu exclud nimic din posibilităţile vieţii, absolut nimic şi aştept o zi în care miracolul, un miracol, se va împlini. Voi fi fericit atunci să nu mă mir şi să mă apropii de el cu prietenie, ca de un lucru obişnuit şi zilnic.
Tot ce fac, tot ce spun, tot ce proiectez este reziliabil, ţinând seama de această aşteptare.

Published in: on august 22, 2009 at 9:16 am  Comments (6)  

Fobii suprarealiste

Incredibil, dar din punct de vedere medical toate fobiile astea chiar există…

AMATHOPHOBIA – teama de nisip
AMYCHOPHOBIA – teama de a fi zgâriat
ANEMOPHOBIA – teama de vânt
ANGINOPHOBIA – teama de dureri în gât
ANTHOPHOBIA – teama de flori
ASTROPHOBIA – teama de stele (!!!)
AULOPHOBIA – teama de fluierături
AURORAPHOBIA – teama de lumina aurolei boreale
BIBLIOPHOBIA – teama de cărţi :)))))
CAINOPHOBIA – teama de nou, de noutate
CATHISOPHOBIA – teama de a sta jos
CATOPTROPHOBIA – teama de oglinzi
CHAETOPHOBIA – teama de păr
CHEROPHOBIA – teama de veselie
CHIONOPHOBIA – teama de zăpadă
CHROMOPHOBIA – teama de culori
CIBOPHOBIA – teama de mâncare
CLIMACOPHOBIA – teama de a cădea pe scări
CLINOPHOBIA – teama de a adormi
DEIPNOPHOBIA – teama de conversaţia din timpul cinei (!!!)
DENDROPHOBIA – teama de copaci
DERMATOPHOBIA – teama de piele
DIPLOPIAPHOBIA – teama de a vedea dublu
DOMATOPHOBIA – teama de propria casă
ELEUTHROPHOBIA – teama de libertate (!!!)
EREUTHOPHOBIA – teama de a se înroşi
EUPHOBIA – teama de veştile bune
GALEOPHOBIA – teama de găini
GENIOPHOBIA – teama de oameni cu barbă
GENUPHOBIA – teama de genunchi (!!!)
GEUMOPHOBIA – teama de gusturi şi arome
GRAPHOPHOBIA – teama de a scrie
GROSSSCUMYWITHMOMPHOBIA – teama de anumite femei fără un motiv întemeiat
HELIOPHOBIA – teama de lumina soarelui
HELMINTHOPHOBIA – teama de a fi infestat cu viermi
HODOPHOBIA – teama de a călători
HOMICHLOPHOBIA – teama de fum, ceaţă
HOMILOPHOBIA – teama de predici
HYLEPHOBIA – teama de lemn
HYPENGYOPHOBIA – teama de responsabilităţi
HYPNOPHOBIA – teama de somn
KINESOPHOBIA – teama de mişcare
LEVOPHOBIA – teama de obiectele situate în partea stângă a corpului
MERINTHOPHOBIA – teama de a fi limitat :))))
NEBULAPHOBIA – teama de nori
NOMATOPHOBIA – teama de nume
ODONTOPHOBIA – teama de dinţi, în special de dinţii animalelor
OMBROPHOBIA – teama de ploaie
OMMATOPHOBIA – teama de ochi
ONEIROPHOBIA – teama de vise
ONOMATOPHOBIA – teama de a auzi anumite cuvinte sau fraze
OENOPHOBIA – teama de vin
OURANOPHOBIA – teama de rai (asta mi se pare culmea :)))
PHENGOPHOBIA – teama de lumina zilei
PHILOSOPHOBIA – teama de filozofie şi filozofi
POLITICOPHOBIA – teama de politicieni
PSYCHOPHOBIA – teama de minte, gândire :)))
TELEPHONOPHOBIA – teama de a utiliza telefonul
THEATROPHOBIA – teama de teatre (!!!)
XYLOPHOBIA – teama de păduri

Aş putea continua în acelaşi stil la nesfârşit – aerophobia- teama de aer, cartophobia – teama de hărţi, poemophobia – teama de poeme, stupidophobia – teama de prostie etc etc etc :))

Published in: on august 19, 2009 at 7:28 pm  Comments (4)  

Poésie et géométrie

     Ca să rămân tot în sfera poeziei ludice: de poezia asta am aflat de la un prof de-al meu de la master (i.e. traduceri literare franceză)- e vorba despre un poem în care numărul de litere din care este format fiecare cuvânt coincide, în ordine, cu câte o zecimală de-a lui pi. Un cuvânt de 10 litere corespunde cifrei 0. Mi s-a părut tare ingenios, mai ales că poezia e lungă. Ne aflăm aşadar în faţa unuia dintre poemele prin excelenţă intraductibile.

 

Que(3) j(1)‘aime(4) à(1) faire(5) apprendre ce nombre utile aux sages !
Immortel Archimède, artiste ingénieur,
Qui de ton jugement peut priser la valeur ?
Pour moi, ton problème eut de pareils avantages.
Jadis, mystérieux, un problème bloquait
Tout l’admirable procédé, l’œuvre grandiose
Que Pythagore découvrit aux anciens Grecs.
Ô quadrature ! Vieux tourment du philosophe
Insoluble rondeur, trop longtemps vous avez
Défié Pythagore et ses imitateurs.
Comment intégrer l’espace plan circulaire ?
Former un triangle auquel il équivaudra ?
Nouvelle invention : Archimède inscrira
Dedans un hexagone ; appréciera son aire
Fonction du rayon. Pas trop ne s’y tiendra :
Dédoublera chaque élément antérieur ;
Toujours de l’orbe calculée approchera ;
Définira limite ; enfin, l’arc, le limiteur
De cet inquiétant cercle, ennemi trop rebelle
Professeur, enseignez son problème avec zèle.

Auteur inconnu

Published in: on august 19, 2009 at 5:31 pm  Comentariile sunt închise pentru Poésie et géométrie  

Poeme în limba spargă

Limba spargă a fost inventată de poeta Nina Cassian şi funcţionează după nişte principii pe cât de simple, pe atât de prolifice: se iau cuvinte din limba română (aparţinând tuturor claselor morfologice) şi se înlocuiesc cu nişte cuvinte inexistente, create prin analogie cu lexicul „oficial”, cuvinte cu o sonoritate cât se poate de verosimilă raportate la limba în discuţie. Se păstrează, poate, unele conjuncţii, prepoziţii, adverbe. Aşadar o limbă ludică, suprarealistă😉 (după cum poeta însăşi afirma, limba spargă s-a născut din dragostea ei pentru avangardă).
Am citit într-un interviu că o parte dintre aceste poeme au fost traduse în …sparga engleză! Aş fi tare curioasă cum sună astfel traduse, dar din păcate nu le-am găsit nicăieri.

P.S. Ce mult mi-ar fi plăcut să se fi gândit cineva să recite poemele astea cu voce tare , adică să fi existat şi în format audio. Dar nu s-a gândit. Eu m-am gândit dar habar nu am cum se face asta. Anyone can help?

P.S. 2 Nu vi se pare că în poză seamănă foarte bine cu Viriginia Woolf?

BALADĂ

Gorsul îşi astrige dagul,
neurcit, nemirunit.
Jos, sub magăre,-i vereagul
surf pe care l-a ţonit.

S-a plevins cu spină ţargă
din căţie şi vlara.
Vâricând pe Chilnic Margă,
chilnicul arlise: „Gra !”

Făligată-i craia vendă.
Făligată foarte mult.
Lane, lane, gors de bendă,
unde ţi-e corinul ult?

IMPRECAŢIE

Te-mboridez, guruvă şi stelpică norangă,
te-mboridez să-ţi calpeni introstul şi să-ţi gui
multembilara voşcă pe-o creptiruă pangă
şi să-ţi jumizi firiga lângă-un hisar mârzui.

Te-mboridez, cu zarga veglină şi alteră,
să-ntrauri eligenţa unui letusc aţod
pe care tentezina humblidelor ţiferă
şi plenturează istra în care hurge Dod.

SONET

Au înmorit drumatice miloave
sub rocul catinat de nituraşi.
Atâţia venizei de bori mărgaşi…
Atâtea alne strămătând, estrave…

Nicicând guluiul arfic, bunuraşi,
n-a tofărit atâtea nerucoave.
Era, pe când cu veli şi alibave,
Cozimiream pe-o şaită de gopaşi.

Dar azi mai tumnărie-mi pare stena
cu care goltul feric m-a clăuns
şi zura-i nedă, mult elenteena…

Doar vit şi astrichie-n telehuns.
Îmi zurnuie, sub noafe, melidena
şi linful zurnuie, răuns, prăuns…

RONDEL

Tot mitigând, cărbosul fic
Se rumestise cu brezină.
De-atâta şampă arbazină.
Plăvea în grabă şi ţârchic.

S-ar fi crâmbat, dar nu cu blină.
Neînstrufat şi cam sugic,
Tot mitigând, cărbosul fic
Se rumestise cu brezină.

În fine, zborul de vremină
Printre volinci şi poroşic,
Se-morbobozase în ceplină
Şi hurbălea ca un sfiric

Tot mitigând, cărbosul fic

ORAŢIE

Custuliţă, custă naţă,
voitan de sâmbinică, sâmbineaţă,
felitul Cinere,
fetelite să-i fie trinele,
de sâmbineaţă s-a goitat,
arva şi-a turnutat,
suză nouă a cârmotat,
cu flaniţă s-a zitat.

Mare zercă au licurat
două sute de beliferi,
o sută de belifori
din cei mai belifari,
numai nepoţi de ghiulari.

Şi-n păsărit de joare,
au zâmbat cu toţii la chiultunoare
şi am chiultunat în sus
până la filifus,
până ce laii s-au drugit
şi coroavele s-au prefărit.

Şi chiar felitul Cinere,
fetelite să-i fie trinele,
s-a ochelit pe-un dal,
pe-un dal Logodal,
şi noi cu toţii,
maraoţii,
cu ferinda, gorinda,
cu ferioana, goriana,
zicem mulţi ani să trăiască
Bion şi Bioana !

NinaCassian_2 4c_woolf_1902

Published in: on august 18, 2009 at 4:13 pm  Comments (4)  

Pill-Portraits

6y7bYnjKCc2o1lhmKwywIQmU_500

 jouzai2

 Tell me what pills you swallow and I’ll tell you who you are.

Published in: on august 16, 2009 at 11:05 am  Comentariile sunt închise pentru Pill-Portraits  

Portrete de poeţi

Am descoperit întâmplător pe site-ul unui fotograf norvegian nişte portrete extrem de profesionist realizate ale multor scriitori contemporani (Salman Rushdie, Zadie Smith etc etc), printre care şi câteva ale unor scriitori români. Am ales să postez 4 dintre ele, mai exact pe cel al Norei Iuga (minunată!!!! ), al lui Claudiu Komartin, al Ninei Cassian şi al Hertei Muller. Ce bine ar fi ca iniţiativa asta să fie adoptată şi de fotografi români profesionişti (vezi Dinu Lazăr, unul dintre cei mai în vogă fotografi români, care preferă să fotografieze …politicieni( http://fotografu.ro/zfirst1/index2.htm)

Site-ul lui Cato Lein, talentatul portretist norvegian – http://www.catolein.com/intro.html

 

 Nora_Luga

 

claudiu_komartin

 

Nina_Cassian

 

Herta_Muller

Published in: on august 13, 2009 at 12:40 pm  Comments (4)  
Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.