Album Nora Iuga

Nora Iuga

         Doamna Nora Iuga singură sau cu Octavian Soviany, Claudiu Komartin, un cristian, Miruna Vlada etc.  Acasă, în vreun club sau… la meci. Foto color sau alb-negru, mai vechi sau mai recente, pe scurt tot ce am găsit pe net plus câteva fotografii de la lansarea lui Claudiu „Un anotimp în Berceni” pe care i le-am făcut eu (atunci am avut ocazia să o văd prima dată – minunată ocazie, mersi Claudiu, să o mai inviţi la lansări).
        Pentru că e pur şi simplu minunată. Pentru că toată lumea o iubeşte. Pentru că ar fi atât de frumos să fim toţi la fel de tineri ca ea.
        Click pe foto pentru a vedea tot albumul.

Anunțuri
Published in: on August 28, 2009 at 5:51 pm  Comments (7)  

Sometimes there is so much beauty in the world

 

„It was one of those days when it’s a minute away from snowing and there’s this electricity in the air, you can almost hear it. And this bag was, like, dancing with me. Like a little kid begging me to play with it. For fifteen minutes. And that’s the day I knew there was this entire life behind things, and… this incredibly benevolent force, that wanted me to know there was no reason to be afraid, ever. Video’s a poor excuse, I know. But it helps me remember… and I need to remember… Sometimes there’s so much beauty in the world I feel like I can’t take it, like my heart’s going to cave in. ”

Published in: on August 28, 2009 at 10:10 am  Comentarii închise la Sometimes there is so much beauty in the world  

MNLR

Azi am vizitat Muzeul Literaturii Române. Era pe lista de „choses a faire” înainte să plec din ţară, cine ştie pentru cât timp.. Nu ştiu cum de mi-a scăpat tocmai muzeul ăsta până acum, poate pentru că am ajuns acolo doar cu ocazia a vreo 2 cenacluri Euridice care m-au scârbit într-un hal că am ajuns să percep subconştient locul ăla ca pe un fel de prăvălie a lui Mincu şi atât. Prăvălie în care n-am avut chef să mai calc. În mare parte vizita mea i se datorează lui Dragoş, care m-a ademenit cu postul ăsta.

ce mi-a plăcut: ideea cu xeroxurile la manuscrisele intangibile de dincolo de vitrine, deşi nu ştiu dacă e chiar o idee excelentă având în vedere că lipseau multe dintre ele…
deh, nici tu paznic, nici tu supraveghere video, nimic.. doar o tanti taaare drăguţă care m-a întâmpinat cu un zâmbet luminos şi care seamănă foarte bine cu Nora Iuga -motiv pentru care nu mai puteam să-mi iau ochii de la ea 😉
2. portretele unor scriitori: o Mariana Marin atât de finuţă, un Leo Butnaru cu o privire sfredelitoare Image0079 leo_butnaru
3. ideea cu calculatorul cu touch-screen în care erau biografiile tuturor scriitorilor reprezentativi, clasaţi în funcţie de curent literar sau perioadă

ce nu mi-a plăcut: 1. nu scria pe obiectele de mobilier cui aparţinuseră şi trebuia să deduci că probabil unuia dintre scriitorii subiect ai sălii respective. dar cui exact? frustrant.
2. gafe de genul: pe calculator la secţia critici la Eugen Simion era poza lui Alex Ştefănescu şi viceversa :))) – postez foto doveditoare, de o calitate foarte proastă pentru că au fost făcute cu mobilul. dar sper că se vede ce zic aici. Sau: scriitori care deşi s-au stins din viaţă de ceva timp, sunt menţionaţi numai cu anul naşterii
3. prea puţin suport audio şi video (chiar nu înţeleg de ce au mai introdus secţiunea asta dacă tot erau numai un Doru Stănculescu şi o Mirabela Dauer 😀 )
4. extrem de puţine exponate (chiar am fost şocată de sărăcia de „material”), părea mai mult o expoziţie temporară, donaţie a vreunui amator. Cred că proful meu de română din liceu are mai multe manuscrise şi obiecte care au aparţinut scriitorilor decât sunt expuse aici.

Published in: on August 25, 2009 at 6:51 pm  Comments (2)  

Le Petit Prince

 Mi-a fost dor de Micul Prinţ. Cum oi fi putut să uit atâta timp de povestea lui? Uff.. aici puteţi reciti tot romanul.

Lectura lui Gerard Philipe – pentru cei cărora le-a fost dor de el, ca şi mie.

Published in: on August 24, 2009 at 8:32 pm  Comments (6)  

Musing…

muse 060

foto: me

Published in: on August 22, 2009 at 3:51 pm  Comments (3)  

Mihail Sebastian

Am primit o leapşă foarte faină de la Dragoş – să vorbesc despre amintirile mele legate de cărţile lui Mihail Sebastian. Păi.. Accidentul şi Oraşul cu salcâmi le-am citit prin liceu şi recunosc că nu prea m-au impresionat (nici măcar pe atunci), însă teatrul (citit tot prin liceu) mi-a plăcut. Apropo de teatrul lui Sebastian şi de amintirile pe care mi le evocă (că doar ăsta e subiectul lepşei), am văzut de curând o punere în scenă la Odeon a Jocului de-a vacanţa în regia lui Radu Afrim (piesă „nvitată de la teatrul din Baia-Mare) care m-a cam enervat. Piesa se numea, ostentativ, Jocul de-a vacanţa – o versiune 9, trimiţând evident la spitalul Obregia din capitală. Teribilisme peste teribilisme, de la Jeff interpretat de „băiatul cu pizza” deghizat în nu mai ştiu ce animal şi care exclamă „Gimme five!” până la cântecelele de Crăciun fredonate în debutul piesei de Bogoiu, Ştefan şi Maiorul, de altfel interpretaţi de nişte (foarte) tineri actori extrem de talentaţi (totuşi un Maior obositor de hiperactiv şi o Corina cam fandosită, mult mai slabă decât colegii ei). O abordare nouă şi … 9, într-adevăr, dar stresant de 9, o piesă maniaco-depresivă cu treceri brutale de la discuţiile melancolice între Corina şi Ştefan la o agitaţie generală, uneori forţată, a tuturor perrsonajelor.
Aştept ca Afrim să se maturizeze, să nu se mai plagieze (vezi nelipsitele cântecele din piesele lui de care deja m-am săturat, nelipsiţii travestiţi – de data asta Madame Vintilă etc) şi să îşi găsească echilibrul dacă nu pentru binele lui, măcar pentru cel al pieselor lui. Incredibil cât de paradoxal poate fi acest regizor – momente excelente şi momente foarte slabe, futurism hard şi clişee laolaltă etc.
Dar pentru că postul nu este despre versiunea lui Afrim (deşi mă bucur că am avut astfel ocazia să-mi exprim părerea în legătură cu ea), ci despre Sebastian, o să continuu cu anamneza… De două mii de ani şi Cum am devenit huligan m-au impresionat prin vitalitate, sunt poate cele mai relevante exemple pentru cât de spontană şi în acelaşi timp puternică e scriitura lui Sebastian. De două mii de ani mi-a plăcut mai mult decât Cum am devenit huligan, poate şi pentru că implicaţiile politice erau tratate dinr-o perspectivă care „m-a prins” mai mult decât în Cum am devenit
Apoi, ar mai fi două cărticele mai puţin cunoscute de acelaşi minunat Sebastian – Femei şi Fragmente dintr-un carnet găsit (pe care am dăruit-o la un moment dat cuiva cu dedicaţia „De la un fragment dintr-un carnet găsit pentru un fragment dintr-un carnet găsit”), care marchează debutul lui Sebastian, la 25 de ani. Nu e un jurnal de idei cu pretenţii, e extrem de sincer şi spontan, presărat cu multe fotografii de-ale scriitorului. Din acest carnet (Jurnalul din păcate nu l-am citit încă, e pe lista de aşteptare de ceva timp) am ales să postez mai jos câteva fragmente.

20070207120313fragmente

Accept întâmplările aşa cum vin, îi iau pe oameni drept ceea ce se dau, îmi împlinesc munca aşa cum se întâmplă. Fiecare zi rupe ceva din idealul meu de grandeur. N-am făcut niciodată nimic fără lipsuri, fără corectări, fără sentimentul de a trăi în provizoriu. Da, o spun fără ruşine şi fără umilinţă, dar cu toată durerea unei asemenea mărturisiri. Astăzi am renunţat la un lucru de nimic, mâine la altul, conştient de păcatul nedesăvârşirii, sigur că fiecare din aceste mutilări, oricât de mici, dezorganizează complet existenţa. Astfel mă îndepărtez continuu de steaua în care cred.

A căzut frumos, lent, descriind un cerc de stea căzătoare şi s-a lovit masiv de pământ, răspândind departe un zgomot, întâi surd, pe urmă amplu, vibrând între orizonturi ca într-un ghioc.
Era ceva glorios şi suprem în căderea asta, pe care am invidiat-o ştiind că eu niciodată n-am să mă pot despărţi de nimic cu împăcarea acestui trunchi de platan, întins de-a curmezişul drumului.

Toate noţiunile care fac traiul posibil şi convenabil, eu le păstrez ca să mă amuz. Just-injust, bun-rău, frumos-urât, moral-imoral, toate astea sunt fără înţeles, fără adevăr, fără adâncime. Nu cred în nici una din mizeriile astea. Nu cunosc nici un sfânt moral!
Moralitatea şi sfinţenia se exclud. Dacă asta mi-ar fi meseria, m-aş duce să-i caut pe sfinţi în ocne. Şi încă mi-ar scăpa toţi sfinţii, al căror supliciu nu intră sub prevederile codului penal.

Totul nu este încă pierdut, de vreme ce mai suntem capabili de un gest natural.

Eu n-am avut crize sufleteşti. Am avut numai anotimpuri. Şi dacă crizele s-or fi explicând, anotimpurile nu.

Cred că ceea ce ne face să trăim, pe Tv., pe mine şi pe toată lumea, este lipsa noastră de imaginaţie. Dacă am comunica realmente şi adânc unul cu altul, dacă am cunoaşte calvarul omului lângă care mergem, căruia îi strângem mâna şi care ne este prieten, viaţa noastră ar deveni, din pudoare, imposibilă.
Dar ne izbim de cuvinte şi neştiind ce se ascunde dincolo de ele, continuăm să umblăm mai departe alegri şi inconştienţi.

O pată, o umbră, o părere, atâta ajunge pentru un sfârşit.

Dacă preţuiesc ceva în spectacolul propriei mele existenţe este o anumită dispoziţie, pe care cred că o am specială, pentru a recunoaşte şi acceptă un miracol. Nu exclud nimic din posibilităţile vieţii, absolut nimic şi aştept o zi în care miracolul, un miracol, se va împlini. Voi fi fericit atunci să nu mă mir şi să mă apropii de el cu prietenie, ca de un lucru obişnuit şi zilnic.
Tot ce fac, tot ce spun, tot ce proiectez este reziliabil, ţinând seama de această aşteptare.

Published in: on August 22, 2009 at 9:16 am  Comments (6)  

Fobii suprarealiste

Incredibil, dar din punct de vedere medical toate fobiile astea chiar există…

AMATHOPHOBIA – teama de nisip
AMYCHOPHOBIA – teama de a fi zgâriat
ANEMOPHOBIA – teama de vânt
ANGINOPHOBIA – teama de dureri în gât
ANTHOPHOBIA – teama de flori
ASTROPHOBIA – teama de stele (!!!)
AULOPHOBIA – teama de fluierături
AURORAPHOBIA – teama de lumina aurolei boreale
BIBLIOPHOBIA – teama de cărţi :)))))
CAINOPHOBIA – teama de nou, de noutate
CATHISOPHOBIA – teama de a sta jos
CATOPTROPHOBIA – teama de oglinzi
CHAETOPHOBIA – teama de păr
CHEROPHOBIA – teama de veselie
CHIONOPHOBIA – teama de zăpadă
CHROMOPHOBIA – teama de culori
CIBOPHOBIA – teama de mâncare
CLIMACOPHOBIA – teama de a cădea pe scări
CLINOPHOBIA – teama de a adormi
DEIPNOPHOBIA – teama de conversaţia din timpul cinei (!!!)
DENDROPHOBIA – teama de copaci
DERMATOPHOBIA – teama de piele
DIPLOPIAPHOBIA – teama de a vedea dublu
DOMATOPHOBIA – teama de propria casă
ELEUTHROPHOBIA – teama de libertate (!!!)
EREUTHOPHOBIA – teama de a se înroşi
EUPHOBIA – teama de veştile bune
GALEOPHOBIA – teama de găini
GENIOPHOBIA – teama de oameni cu barbă
GENUPHOBIA – teama de genunchi (!!!)
GEUMOPHOBIA – teama de gusturi şi arome
GRAPHOPHOBIA – teama de a scrie
GROSSSCUMYWITHMOMPHOBIA – teama de anumite femei fără un motiv întemeiat
HELIOPHOBIA – teama de lumina soarelui
HELMINTHOPHOBIA – teama de a fi infestat cu viermi
HODOPHOBIA – teama de a călători
HOMICHLOPHOBIA – teama de fum, ceaţă
HOMILOPHOBIA – teama de predici
HYLEPHOBIA – teama de lemn
HYPENGYOPHOBIA – teama de responsabilităţi
HYPNOPHOBIA – teama de somn
KINESOPHOBIA – teama de mişcare
LEVOPHOBIA – teama de obiectele situate în partea stângă a corpului
MERINTHOPHOBIA – teama de a fi limitat :))))
NEBULAPHOBIA – teama de nori
NOMATOPHOBIA – teama de nume
ODONTOPHOBIA – teama de dinţi, în special de dinţii animalelor
OMBROPHOBIA – teama de ploaie
OMMATOPHOBIA – teama de ochi
ONEIROPHOBIA – teama de vise
ONOMATOPHOBIA – teama de a auzi anumite cuvinte sau fraze
OENOPHOBIA – teama de vin
OURANOPHOBIA – teama de rai (asta mi se pare culmea :)))
PHENGOPHOBIA – teama de lumina zilei
PHILOSOPHOBIA – teama de filozofie şi filozofi
POLITICOPHOBIA – teama de politicieni
PSYCHOPHOBIA – teama de minte, gândire :)))
TELEPHONOPHOBIA – teama de a utiliza telefonul
THEATROPHOBIA – teama de teatre (!!!)
XYLOPHOBIA – teama de păduri

Aş putea continua în acelaşi stil la nesfârşit – aerophobia- teama de aer, cartophobia – teama de hărţi, poemophobia – teama de poeme, stupidophobia – teama de prostie etc etc etc :))

Published in: on August 19, 2009 at 7:28 pm  Comments (4)  

Poésie et géométrie

     Ca să rămân tot în sfera poeziei ludice: de poezia asta am aflat de la un prof de-al meu de la master (i.e. traduceri literare franceză)- e vorba despre un poem în care numărul de litere din care este format fiecare cuvânt coincide, în ordine, cu câte o zecimală de-a lui pi. Un cuvânt de 10 litere corespunde cifrei 0. Mi s-a părut tare ingenios, mai ales că poezia e lungă. Ne aflăm aşadar în faţa unuia dintre poemele prin excelenţă intraductibile.

 

Que(3) j(1)‘aime(4) à(1) faire(5) apprendre ce nombre utile aux sages !
Immortel Archimède, artiste ingénieur,
Qui de ton jugement peut priser la valeur ?
Pour moi, ton problème eut de pareils avantages.
Jadis, mystérieux, un problème bloquait
Tout l’admirable procédé, l’œuvre grandiose
Que Pythagore découvrit aux anciens Grecs.
Ô quadrature ! Vieux tourment du philosophe
Insoluble rondeur, trop longtemps vous avez
Défié Pythagore et ses imitateurs.
Comment intégrer l’espace plan circulaire ?
Former un triangle auquel il équivaudra ?
Nouvelle invention : Archimède inscrira
Dedans un hexagone ; appréciera son aire
Fonction du rayon. Pas trop ne s’y tiendra :
Dédoublera chaque élément antérieur ;
Toujours de l’orbe calculée approchera ;
Définira limite ; enfin, l’arc, le limiteur
De cet inquiétant cercle, ennemi trop rebelle
Professeur, enseignez son problème avec zèle.

Auteur inconnu

Published in: on August 19, 2009 at 5:31 pm  Comentarii închise la Poésie et géométrie  

Poeme în limba spargă

Limba spargă a fost inventată de poeta Nina Cassian şi funcţionează după nişte principii pe cât de simple, pe atât de prolifice: se iau cuvinte din limba română (aparţinând tuturor claselor morfologice) şi se înlocuiesc cu nişte cuvinte inexistente, create prin analogie cu lexicul „oficial”, cuvinte cu o sonoritate cât se poate de verosimilă raportate la limba în discuţie. Se păstrează, poate, unele conjuncţii, prepoziţii, adverbe. Aşadar o limbă ludică, suprarealistă 😉 (după cum poeta însăşi afirma, limba spargă s-a născut din dragostea ei pentru avangardă).
Am citit într-un interviu că o parte dintre aceste poeme au fost traduse în …sparga engleză! Aş fi tare curioasă cum sună astfel traduse, dar din păcate nu le-am găsit nicăieri.

P.S. Ce mult mi-ar fi plăcut să se fi gândit cineva să recite poemele astea cu voce tare , adică să fi existat şi în format audio. Dar nu s-a gândit. Eu m-am gândit dar habar nu am cum se face asta. Anyone can help?

P.S. 2 Nu vi se pare că în poză seamănă foarte bine cu Viriginia Woolf?

BALADĂ

Gorsul îşi astrige dagul,
neurcit, nemirunit.
Jos, sub magăre,-i vereagul
surf pe care l-a ţonit.

S-a plevins cu spină ţargă
din căţie şi vlara.
Vâricând pe Chilnic Margă,
chilnicul arlise: „Gra !”

Făligată-i craia vendă.
Făligată foarte mult.
Lane, lane, gors de bendă,
unde ţi-e corinul ult?

IMPRECAŢIE

Te-mboridez, guruvă şi stelpică norangă,
te-mboridez să-ţi calpeni introstul şi să-ţi gui
multembilara voşcă pe-o creptiruă pangă
şi să-ţi jumizi firiga lângă-un hisar mârzui.

Te-mboridez, cu zarga veglină şi alteră,
să-ntrauri eligenţa unui letusc aţod
pe care tentezina humblidelor ţiferă
şi plenturează istra în care hurge Dod.

SONET

Au înmorit drumatice miloave
sub rocul catinat de nituraşi.
Atâţia venizei de bori mărgaşi…
Atâtea alne strămătând, estrave…

Nicicând guluiul arfic, bunuraşi,
n-a tofărit atâtea nerucoave.
Era, pe când cu veli şi alibave,
Cozimiream pe-o şaită de gopaşi.

Dar azi mai tumnărie-mi pare stena
cu care goltul feric m-a clăuns
şi zura-i nedă, mult elenteena…

Doar vit şi astrichie-n telehuns.
Îmi zurnuie, sub noafe, melidena
şi linful zurnuie, răuns, prăuns…

RONDEL

Tot mitigând, cărbosul fic
Se rumestise cu brezină.
De-atâta şampă arbazină.
Plăvea în grabă şi ţârchic.

S-ar fi crâmbat, dar nu cu blină.
Neînstrufat şi cam sugic,
Tot mitigând, cărbosul fic
Se rumestise cu brezină.

În fine, zborul de vremină
Printre volinci şi poroşic,
Se-morbobozase în ceplină
Şi hurbălea ca un sfiric

Tot mitigând, cărbosul fic

ORAŢIE

Custuliţă, custă naţă,
voitan de sâmbinică, sâmbineaţă,
felitul Cinere,
fetelite să-i fie trinele,
de sâmbineaţă s-a goitat,
arva şi-a turnutat,
suză nouă a cârmotat,
cu flaniţă s-a zitat.

Mare zercă au licurat
două sute de beliferi,
o sută de belifori
din cei mai belifari,
numai nepoţi de ghiulari.

Şi-n păsărit de joare,
au zâmbat cu toţii la chiultunoare
şi am chiultunat în sus
până la filifus,
până ce laii s-au drugit
şi coroavele s-au prefărit.

Şi chiar felitul Cinere,
fetelite să-i fie trinele,
s-a ochelit pe-un dal,
pe-un dal Logodal,
şi noi cu toţii,
maraoţii,
cu ferinda, gorinda,
cu ferioana, goriana,
zicem mulţi ani să trăiască
Bion şi Bioana !

NinaCassian_2 4c_woolf_1902

Published in: on August 18, 2009 at 4:13 pm  Comments (4)  

Pill-Portraits

6y7bYnjKCc2o1lhmKwywIQmU_500

 jouzai2

 Tell me what pills you swallow and I’ll tell you who you are.

Published in: on August 16, 2009 at 11:05 am  Comentarii închise la Pill-Portraits  

Portrete de poeţi

Am descoperit întâmplător pe site-ul unui fotograf norvegian nişte portrete extrem de profesionist realizate ale multor scriitori contemporani (Salman Rushdie, Zadie Smith etc etc), printre care şi câteva ale unor scriitori români. Am ales să postez 4 dintre ele, mai exact pe cel al Norei Iuga (minunată!!!! ), al lui Claudiu Komartin, al Ninei Cassian şi al Hertei Muller. Ce bine ar fi ca iniţiativa asta să fie adoptată şi de fotografi români profesionişti (vezi Dinu Lazăr, unul dintre cei mai în vogă fotografi români, care preferă să fotografieze …politicieni( http://fotografu.ro/zfirst1/index2.htm)

Site-ul lui Cato Lein, talentatul portretist norvegian – http://www.catolein.com/intro.html

 

 Nora_Luga

 

claudiu_komartin

 

Nina_Cassian

 

Herta_Muller

Published in: on August 13, 2009 at 12:40 pm  Comments (4)  

Insecte suprarealiste

dlv-east-bruco dlv-east-bee dlv-east-ant

Foto de pe site-ul unor fotografi futuristi care pe buna dreptate isi spun „The LSD photographers” :

                          http://lsd.eu/Site/vari/lay_v.html

Published in: on August 12, 2009 at 12:30 pm  Comments (2)  

Fotografie suprarealistă – Scott Mutter

„I’m a pilgrim on the edge, on the edge of my perception”, „We are bound by nothing
so much as our imagination”, „The light of the heavens is the light that shines on all below”, spunea autorul unora dintre cele mai complexe fotomontaje realizate vreodată în istoria fotografiei, pe vremea când photoshopul era o himeră. Pe vremea (de altfel nu tocmai îndepărtată – în anii 60) când timpul dedicat unui singur fotomontaj putea să dureze până la 10 ore. Indiferent dacă e vorba despre lebăda care pluteşte pe ciment sau de copacii care cresc din asfalt, de candelabrul care atârnă din cer sau de oraşul – chitară, fotografiile lui Scott Mutter sunt pline de o poezie stranie, funambulescă.

http://www.photographymuseum.com/mutter/scottmutterNewGallery.html

 

swanlg1204 columnlg1204 forestlrg1204 guitarmed timetravelersl librarylg1204SCOTT%~1

 

Published in: on August 10, 2009 at 6:56 pm  Comments (3)  

Picturi din praf, muştar, noroi şi cenuşă

Nicolae Comănescu este un artist neconvenţional care foloseşte ca materie primă pentru picturile sale nişte „acuarele” mai…. altfel. După o expoziţie cu picturi realizate din praf (şi nu orice fel de praf, ci exclusiv praful din cartierul Berceni în care locuieşte), Nicolae Comănescu revine cu tablouri din … noroi, muştar şi cenuşă. Expoziţiei „Dust 2.0 ” din 2007 i-a urmat aşadar, în chip cât se poate de firesc, „3 în 1: Muştar, Cenuşă & Noroi”, ambele evenimente artistice  găzduite de Galeria 26 din Str. Dr. Staicovici, Nr. 26 , sector 5, Bucureşti. Expoziţia „3 în 1: Muştar, Cenuşa & Noroi” mai poate fi vizitată până la 20 august, so hurry up ! Eu una plănuiesc să ajung zilele astea.

Mai multe picturi, cât şi fotografii de la expoziţie, puteţi admira pe blogul artistului http://dustbeforetherain.blogspot.com

 Mi se pare mie sau sună un pic suprarealist descrieri de genul „scrum, pământ, făină de muştar cu medium acrilic pe pânză, 80X120 cm” ? :))

o10
oo9

014

Published in: on August 10, 2009 at 5:36 pm  Comentarii închise la Picturi din praf, muştar, noroi şi cenuşă  

Ce ascunzi în palmă?

Poemul meu preferat din volumul „Un anotimp în Berceni” de Claudiu Komartin

nathalie-rozesergi01_1234714772<

Ce ascunzi în palmă?

Tot ce e înăuntru toată chestia aia învăluită într-un abur auriu
susurând a împăcare şi linişte
s-a surpat
parcă aş avea iar 8 ani şi toată puştimea din vecini
nu vrea altceva decât să-şi şteargă bocancii pe mine
arată-ne ce ascunzi în palmă, arată-ne
îmi spun ei
după ce s-au aşezat ne-ntrebati
şi mă pocnesc peste ceafă îmi zdrelesc buzele
cu palmele lor înnegrite de praf
pe care şi le mai şterg uneori cu scuipat
în timp ce eu hohotesc şi hohotul meu se întinde ca o apă
limpede peste masa cuprinsă de flăcări
arată-ne arată-ne arată-ne totul
flăcări sumbre şi reci pe care nimeni nu le observă

am intrat într-un spaţiu strâmt şi prost luminat
după câteva clipe am înţeles că nimic nu o să mai fie la fel
nimic nu va putea înlocui camera îngustă şi primitoare
în care am crescut
în care am avut primele experienţe şi am visat cu ochii deschişi
acum ochii mei încă mai încearcă să se obişnuiască
îmi arde gâtul
parcă aş respira nisip
iar asta e numai o parte a poveştii

nu mi-a luat mai mult de 30 de secunde
am fugit fără să privesc inapoi
nu mai voiam nimic
nu mai voiam să fiu bun sau măcar viu nu mai voiam
nici să le fac tuturor proştilor pe plac
arată-ne ce ascunzi în palmă, arată-ne!
mă împiedicam la fiecare pas alunecam prin noroi
nu mai puteam nici să urăsc
eram nerăbdător şi ostil şi aş fi primit orice

sunt un iepure uite cum fug

sunt un şoarece într-un labirint îngheţat
zdrobeşte-mi capul mai repede

arată-ne arată-ne arată-ne totul

sunt o insectă brutală şi tânără
iubeşte-mă

Published in: on August 8, 2009 at 8:26 pm  Comments (5)