Bernard Plossu

Bernard Plossu e un fotograf contemporan de care am aflat la unul dintre cursurile mele preferate de literatura comparata, Ecriture et photographie. Nascut in Vietnam, Bernard Plossu e un fotograf-pelerin, ale carui albume de fotografie (majoritatea realizate in colaborare cu scriitori care redacteaza scurte recits pornind de la imaginile respective) sunt ”consecinta” numeroaselor lui calatorii prin Mexic, Africa, Andaluzia, Egipt si bineinteles Franta, unde lucrarile lui sunt extrem de apreciate. Fotografiile lui fantomatice (fie portrete spectrale, fluide, fie obiecte aflate parca intr-o continua dezintegrare) creeaza o impresie puternica de atemporal, de indefinit (fotografii neclare la propriu si la figurat, Plossu fiind adeptul fotografiilor miscate). O atmosfera enigmatica incununata de optiunea constanta pentru alb-negru.

shane_10sommeillamericaine_clin_doeil_b_plossu_1_1expo-bernard-plossu-a-bordeaux.1205026373plossu2mexromemarsbybusmanuelaagades

Anunțuri
Published in: on Octombrie 19, 2009 at 8:49 pm  Comments (2)  

MNLR

Azi am vizitat Muzeul Literaturii Române. Era pe lista de „choses a faire” înainte să plec din ţară, cine ştie pentru cât timp.. Nu ştiu cum de mi-a scăpat tocmai muzeul ăsta până acum, poate pentru că am ajuns acolo doar cu ocazia a vreo 2 cenacluri Euridice care m-au scârbit într-un hal că am ajuns să percep subconştient locul ăla ca pe un fel de prăvălie a lui Mincu şi atât. Prăvălie în care n-am avut chef să mai calc. În mare parte vizita mea i se datorează lui Dragoş, care m-a ademenit cu postul ăsta.

ce mi-a plăcut: ideea cu xeroxurile la manuscrisele intangibile de dincolo de vitrine, deşi nu ştiu dacă e chiar o idee excelentă având în vedere că lipseau multe dintre ele…
deh, nici tu paznic, nici tu supraveghere video, nimic.. doar o tanti taaare drăguţă care m-a întâmpinat cu un zâmbet luminos şi care seamănă foarte bine cu Nora Iuga -motiv pentru care nu mai puteam să-mi iau ochii de la ea 😉
2. portretele unor scriitori: o Mariana Marin atât de finuţă, un Leo Butnaru cu o privire sfredelitoare Image0079 leo_butnaru
3. ideea cu calculatorul cu touch-screen în care erau biografiile tuturor scriitorilor reprezentativi, clasaţi în funcţie de curent literar sau perioadă

ce nu mi-a plăcut: 1. nu scria pe obiectele de mobilier cui aparţinuseră şi trebuia să deduci că probabil unuia dintre scriitorii subiect ai sălii respective. dar cui exact? frustrant.
2. gafe de genul: pe calculator la secţia critici la Eugen Simion era poza lui Alex Ştefănescu şi viceversa :))) – postez foto doveditoare, de o calitate foarte proastă pentru că au fost făcute cu mobilul. dar sper că se vede ce zic aici. Sau: scriitori care deşi s-au stins din viaţă de ceva timp, sunt menţionaţi numai cu anul naşterii
3. prea puţin suport audio şi video (chiar nu înţeleg de ce au mai introdus secţiunea asta dacă tot erau numai un Doru Stănculescu şi o Mirabela Dauer 😀 )
4. extrem de puţine exponate (chiar am fost şocată de sărăcia de „material”), părea mai mult o expoziţie temporară, donaţie a vreunui amator. Cred că proful meu de română din liceu are mai multe manuscrise şi obiecte care au aparţinut scriitorilor decât sunt expuse aici.

Published in: on August 25, 2009 at 6:51 pm  Comments (2)  

Picturi din praf, muştar, noroi şi cenuşă

Nicolae Comănescu este un artist neconvenţional care foloseşte ca materie primă pentru picturile sale nişte „acuarele” mai…. altfel. După o expoziţie cu picturi realizate din praf (şi nu orice fel de praf, ci exclusiv praful din cartierul Berceni în care locuieşte), Nicolae Comănescu revine cu tablouri din … noroi, muştar şi cenuşă. Expoziţiei „Dust 2.0 ” din 2007 i-a urmat aşadar, în chip cât se poate de firesc, „3 în 1: Muştar, Cenuşă & Noroi”, ambele evenimente artistice  găzduite de Galeria 26 din Str. Dr. Staicovici, Nr. 26 , sector 5, Bucureşti. Expoziţia „3 în 1: Muştar, Cenuşa & Noroi” mai poate fi vizitată până la 20 august, so hurry up ! Eu una plănuiesc să ajung zilele astea.

Mai multe picturi, cât şi fotografii de la expoziţie, puteţi admira pe blogul artistului http://dustbeforetherain.blogspot.com

 Mi se pare mie sau sună un pic suprarealist descrieri de genul „scrum, pământ, făină de muştar cu medium acrilic pe pânză, 80X120 cm” ? :))

o10
oo9

014

Published in: on August 10, 2009 at 5:36 pm  Comentarii închise la Picturi din praf, muştar, noroi şi cenuşă  

Ecrane în pictură

 
Pe Florin Ciulache l-am descoperit pe Galeria Posibilă (http://posibila.ro/index.php?ce=artisti&id=77&art=rep), un site cu lucrări ale unor artişti talentaţi mai puţin cunoscuţi. E un artist cu o amprentă originală, care a ales ca temă principală a picturilor lui ecranul televizorului, al calculatorului sau hidranţi. Artist postmodernist prin excelenţă, Florin Ciulache e un pictor altfel, care îşi găseşte inspiraţia prin imersiunea în realitatea cotidiană şi nu prin sustragerea de la ea.

” Florin Ciulache este un pictor arhivar de imagini iconice. De aceea nu inchide televizorul sau computerul atunci cind lucreaza. Pentru el, imaginile cu putere nu mai pot veni decit via media. Este primul iconar laic al societatii mediatice romanesti”. (Dan Popescu)

Expoziţii personale:

2007, „Personal Computer”, Galeria Posibilă, Bucureşti
2006, “Retinal – Seducţie”, Sibiu, Cluj-Napoca, Miercurea-Ciuc, Bucureşti
2005, DESPRE FOC, Galeria Posibilă
2004, NO SIGNAL, Galeria Posibilă

 Un clip cu lucrările artistului de la Hart Gallery 2008

http://www.youtube.com/watch?v=Bh2zrmNppnY&feature=related

Published in: on Iulie 17, 2009 at 5:42 pm  Comentarii închise la Ecrane în pictură  

by Mitoş Micleuşanu

  Habar nu aveam că Mitoş Micleuşanu, pe lângă faptul că e un prozator excelent, cu stilul lui experimental pur şi simplu electrizant, este şi un talentat pictor, fotograf şi desenator, aşadar un artist desăvârşit (şi totodată muzician, el fiind the man behind Planeta Moldova şi autorul albumului de muzică ambientală Pneumaton). L-aş considera în egală măsură dramaturg, având în vedere gradul de teatralizare al prozei lui (dovadă faptul că textele lui sunt în proporţie de 85% cele care au stat la baza piesei „Deformaţii”, despre care am scris într-un post anterior). I-am descoperit blogurile întâmplător (încântătoare întâmplare): unul dintre ele conţine  picturi şi fotografii, celălalt desene. Am fost atât de fericită de descoperirea asta, încât mi-am salvat lucrările lui pictură cu pictură, desen cu desen şi fotografie cu fotografie. Aşa am aflat că de fapt Mitoş Micleuşanu a ajuns în literatură via arte plastice (a avut numeroase expoziţii înaite de a se apuca de scris în mod oficial, a urmat liceul de arte plastice şi academia de arte vizuale, ba chiar există şi un album cu lucrările lui numit Amokalipsis). E o armonie fantastică între lucrările lui scrise şi cele vizuale, o concordanţă care mă face să visez la o expoziţie by Mitoş Micleuşanu, în care fiecare desen, pictură şi fotografie să fie însoţite de câte un fragment din Organismecanisme, Kombinatul, Tuba Mirum sau Kasa poporului.
02_1
Apocalipsa

 

 

 

 

 

 

 

 

picturi şi fotografii de Mitoş Micleuşanu
http://ermetic.blogspot.com/

desene de Mitoş Micleuşanu
http://lobotomat.blogspot.com/

albumul Pneumaton

http://www.archive.org/details/diafragma_937

Mitos Micleusanu citind un poem alaturi de Mihai Vakulovski

Published in: on Iulie 17, 2009 at 10:27 am  Comentarii închise la by Mitoş Micleuşanu  

UNATC – Zilele usilor deschise

Weekendul trecut am avut bucuria sa particip la ceea ce s-a numit „UNATC – Zilele usilor deschise”, un maraton de 3 zile de manifestari teatrale deschise publicului larg. Timpul nu mi-a permis sa particip la atatea repetitii/ piese/ ateliere pe cat mi-as fi dorit, dar chiar si asa ma bucur nespus ca nu am ratat acest eveniment in care atat studentii cat si profesorii UNATC (s-a vazut si s-a simtit) au pus foarte mult suflet.
img_2831
Mi-a atras atentia atelierul de improvizatie al lect univ. Mihaela Sarbu, desfasurat impreuna cu talentatii studenti de la Arta Actorului, anul 3 (as fi bagat mana in foc ca sunt la master sau actori deja lansati avand in vedere profesionalismul lor). Erau pur si simplu niste oameni facuti pentru teatru, care au lucrat extraordinar in echipa. Un atelier de o creativitate incredibila, bazat pe joc, o ilustrare perfecta a sintagmei „libertate prin teatru”.
Nu pot spune insa acelasi lucru si despre atelierul de creatie teatrala al lui Felix Alexa, cea mai mare dezamagire pentru mine din cadrul acestui eveniment, dar poate ca si eu ma asteptam la prea mult, data fiind simpatia mea pentru viziunea lui regizorala. Totusi, mi s-a parut incredibil cat de sters si lipsit de coerenta a putut fi tocmai personajul Unchiul Vanea, pe care l-au surclasat cu mult studentii care i-au interpretat pe Sonia si pe doctor.
O initiativa laudabila si Exercitiile de compozitie ale prof Lorette Enache, cu o coregrafie superba, ce pacat insa ca partea vorbita a stricat totul. Nu inteleg cum de s-a putut degrada atat de usor un spectacol de o sensibilitate aparte printr-o scapare aparent nesemnificativa: introducerea unor insertii vorbite (de fapt tipate, urlate) de un patetism si o stridenta care nu erau catusi de putin in ton cu delicatetea momentelor de dans / pantomima.
Imi pare rau ca nu am putut sa particip la mai multe piese si ateliere, dar in acelasi timp ma bucur enorm pentru ceea ce am vazut, mai ales ca era pentru prima data cand ajungeam la aceasta facultate, cu toate ca imi doream asta de mult. Toate aprecierile mele pentru cei care s-au implicat in desfasurarea acestui eveniment, sunt convinsa ca ar fi o idee excelenta sa se deschida pe viitor si usile altor facultati.
Cea mai atractiva expozitie a Usilor deschise 2009 a fost cu siguranta cea de marionete. Felicitari din toata inima autorului acestei minunate expozitii pe care a fost o placere sa o fotografiez.

Mai jos o alta expozitie – „miscellaneous” – cu lucrari ale studentilor UNATC: costume, picturi, desene, machete.

Published in: on Mai 2, 2009 at 8:40 pm  Comentarii închise la UNATC – Zilele usilor deschise