Bernard Plossu

Bernard Plossu e un fotograf contemporan de care am aflat la unul dintre cursurile mele preferate de literatura comparata, Ecriture et photographie. Nascut in Vietnam, Bernard Plossu e un fotograf-pelerin, ale carui albume de fotografie (majoritatea realizate in colaborare cu scriitori care redacteaza scurte recits pornind de la imaginile respective) sunt ”consecinta” numeroaselor lui calatorii prin Mexic, Africa, Andaluzia, Egipt si bineinteles Franta, unde lucrarile lui sunt extrem de apreciate. Fotografiile lui fantomatice (fie portrete spectrale, fluide, fie obiecte aflate parca intr-o continua dezintegrare) creeaza o impresie puternica de atemporal, de indefinit (fotografii neclare la propriu si la figurat, Plossu fiind adeptul fotografiilor miscate). O atmosfera enigmatica incununata de optiunea constanta pentru alb-negru.

shane_10sommeillamericaine_clin_doeil_b_plossu_1_1expo-bernard-plossu-a-bordeaux.1205026373plossu2mexromemarsbybusmanuelaagades

Published in: on Octombrie 19, 2009 at 8:49 pm  Comments (2)  

Album Nora Iuga

Nora Iuga

         Doamna Nora Iuga singură sau cu Octavian Soviany, Claudiu Komartin, un cristian, Miruna Vlada etc.  Acasă, în vreun club sau… la meci. Foto color sau alb-negru, mai vechi sau mai recente, pe scurt tot ce am găsit pe net plus câteva fotografii de la lansarea lui Claudiu „Un anotimp în Berceni” pe care i le-am făcut eu (atunci am avut ocazia să o văd prima dată – minunată ocazie, mersi Claudiu, să o mai inviţi la lansări).
        Pentru că e pur şi simplu minunată. Pentru că toată lumea o iubeşte. Pentru că ar fi atât de frumos să fim toţi la fel de tineri ca ea.
        Click pe foto pentru a vedea tot albumul.

Published in: on August 28, 2009 at 5:51 pm  Comments (7)  

Sometimes there is so much beauty in the world

 

„It was one of those days when it’s a minute away from snowing and there’s this electricity in the air, you can almost hear it. And this bag was, like, dancing with me. Like a little kid begging me to play with it. For fifteen minutes. And that’s the day I knew there was this entire life behind things, and… this incredibly benevolent force, that wanted me to know there was no reason to be afraid, ever. Video’s a poor excuse, I know. But it helps me remember… and I need to remember… Sometimes there’s so much beauty in the world I feel like I can’t take it, like my heart’s going to cave in. ”

Published in: on August 28, 2009 at 10:10 am  Comentarii închise la Sometimes there is so much beauty in the world  

Poésie et géométrie

     Ca să rămân tot în sfera poeziei ludice: de poezia asta am aflat de la un prof de-al meu de la master (i.e. traduceri literare franceză)- e vorba despre un poem în care numărul de litere din care este format fiecare cuvânt coincide, în ordine, cu câte o zecimală de-a lui pi. Un cuvânt de 10 litere corespunde cifrei 0. Mi s-a părut tare ingenios, mai ales că poezia e lungă. Ne aflăm aşadar în faţa unuia dintre poemele prin excelenţă intraductibile.

 

Que(3) j(1)‘aime(4) à(1) faire(5) apprendre ce nombre utile aux sages !
Immortel Archimède, artiste ingénieur,
Qui de ton jugement peut priser la valeur ?
Pour moi, ton problème eut de pareils avantages.
Jadis, mystérieux, un problème bloquait
Tout l’admirable procédé, l’œuvre grandiose
Que Pythagore découvrit aux anciens Grecs.
Ô quadrature ! Vieux tourment du philosophe
Insoluble rondeur, trop longtemps vous avez
Défié Pythagore et ses imitateurs.
Comment intégrer l’espace plan circulaire ?
Former un triangle auquel il équivaudra ?
Nouvelle invention : Archimède inscrira
Dedans un hexagone ; appréciera son aire
Fonction du rayon. Pas trop ne s’y tiendra :
Dédoublera chaque élément antérieur ;
Toujours de l’orbe calculée approchera ;
Définira limite ; enfin, l’arc, le limiteur
De cet inquiétant cercle, ennemi trop rebelle
Professeur, enseignez son problème avec zèle.

Auteur inconnu

Published in: on August 19, 2009 at 5:31 pm  Comentarii închise la Poésie et géométrie  

Poeme în limba spargă

Limba spargă a fost inventată de poeta Nina Cassian şi funcţionează după nişte principii pe cât de simple, pe atât de prolifice: se iau cuvinte din limba română (aparţinând tuturor claselor morfologice) şi se înlocuiesc cu nişte cuvinte inexistente, create prin analogie cu lexicul „oficial”, cuvinte cu o sonoritate cât se poate de verosimilă raportate la limba în discuţie. Se păstrează, poate, unele conjuncţii, prepoziţii, adverbe. Aşadar o limbă ludică, suprarealistă 😉 (după cum poeta însăşi afirma, limba spargă s-a născut din dragostea ei pentru avangardă).
Am citit într-un interviu că o parte dintre aceste poeme au fost traduse în …sparga engleză! Aş fi tare curioasă cum sună astfel traduse, dar din păcate nu le-am găsit nicăieri.

P.S. Ce mult mi-ar fi plăcut să se fi gândit cineva să recite poemele astea cu voce tare , adică să fi existat şi în format audio. Dar nu s-a gândit. Eu m-am gândit dar habar nu am cum se face asta. Anyone can help?

P.S. 2 Nu vi se pare că în poză seamănă foarte bine cu Viriginia Woolf?

BALADĂ

Gorsul îşi astrige dagul,
neurcit, nemirunit.
Jos, sub magăre,-i vereagul
surf pe care l-a ţonit.

S-a plevins cu spină ţargă
din căţie şi vlara.
Vâricând pe Chilnic Margă,
chilnicul arlise: „Gra !”

Făligată-i craia vendă.
Făligată foarte mult.
Lane, lane, gors de bendă,
unde ţi-e corinul ult?

IMPRECAŢIE

Te-mboridez, guruvă şi stelpică norangă,
te-mboridez să-ţi calpeni introstul şi să-ţi gui
multembilara voşcă pe-o creptiruă pangă
şi să-ţi jumizi firiga lângă-un hisar mârzui.

Te-mboridez, cu zarga veglină şi alteră,
să-ntrauri eligenţa unui letusc aţod
pe care tentezina humblidelor ţiferă
şi plenturează istra în care hurge Dod.

SONET

Au înmorit drumatice miloave
sub rocul catinat de nituraşi.
Atâţia venizei de bori mărgaşi…
Atâtea alne strămătând, estrave…

Nicicând guluiul arfic, bunuraşi,
n-a tofărit atâtea nerucoave.
Era, pe când cu veli şi alibave,
Cozimiream pe-o şaită de gopaşi.

Dar azi mai tumnărie-mi pare stena
cu care goltul feric m-a clăuns
şi zura-i nedă, mult elenteena…

Doar vit şi astrichie-n telehuns.
Îmi zurnuie, sub noafe, melidena
şi linful zurnuie, răuns, prăuns…

RONDEL

Tot mitigând, cărbosul fic
Se rumestise cu brezină.
De-atâta şampă arbazină.
Plăvea în grabă şi ţârchic.

S-ar fi crâmbat, dar nu cu blină.
Neînstrufat şi cam sugic,
Tot mitigând, cărbosul fic
Se rumestise cu brezină.

În fine, zborul de vremină
Printre volinci şi poroşic,
Se-morbobozase în ceplină
Şi hurbălea ca un sfiric

Tot mitigând, cărbosul fic

ORAŢIE

Custuliţă, custă naţă,
voitan de sâmbinică, sâmbineaţă,
felitul Cinere,
fetelite să-i fie trinele,
de sâmbineaţă s-a goitat,
arva şi-a turnutat,
suză nouă a cârmotat,
cu flaniţă s-a zitat.

Mare zercă au licurat
două sute de beliferi,
o sută de belifori
din cei mai belifari,
numai nepoţi de ghiulari.

Şi-n păsărit de joare,
au zâmbat cu toţii la chiultunoare
şi am chiultunat în sus
până la filifus,
până ce laii s-au drugit
şi coroavele s-au prefărit.

Şi chiar felitul Cinere,
fetelite să-i fie trinele,
s-a ochelit pe-un dal,
pe-un dal Logodal,
şi noi cu toţii,
maraoţii,
cu ferinda, gorinda,
cu ferioana, goriana,
zicem mulţi ani să trăiască
Bion şi Bioana !

NinaCassian_2 4c_woolf_1902

Published in: on August 18, 2009 at 4:13 pm  Comments (4)  

Portrete de poeţi

Am descoperit întâmplător pe site-ul unui fotograf norvegian nişte portrete extrem de profesionist realizate ale multor scriitori contemporani (Salman Rushdie, Zadie Smith etc etc), printre care şi câteva ale unor scriitori români. Am ales să postez 4 dintre ele, mai exact pe cel al Norei Iuga (minunată!!!! ), al lui Claudiu Komartin, al Ninei Cassian şi al Hertei Muller. Ce bine ar fi ca iniţiativa asta să fie adoptată şi de fotografi români profesionişti (vezi Dinu Lazăr, unul dintre cei mai în vogă fotografi români, care preferă să fotografieze …politicieni( http://fotografu.ro/zfirst1/index2.htm)

Site-ul lui Cato Lein, talentatul portretist norvegian – http://www.catolein.com/intro.html

 

 Nora_Luga

 

claudiu_komartin

 

Nina_Cassian

 

Herta_Muller

Published in: on August 13, 2009 at 12:40 pm  Comments (4)  

Fotografie suprarealistă – Scott Mutter

„I’m a pilgrim on the edge, on the edge of my perception”, „We are bound by nothing
so much as our imagination”, „The light of the heavens is the light that shines on all below”, spunea autorul unora dintre cele mai complexe fotomontaje realizate vreodată în istoria fotografiei, pe vremea când photoshopul era o himeră. Pe vremea (de altfel nu tocmai îndepărtată – în anii 60) când timpul dedicat unui singur fotomontaj putea să dureze până la 10 ore. Indiferent dacă e vorba despre lebăda care pluteşte pe ciment sau de copacii care cresc din asfalt, de candelabrul care atârnă din cer sau de oraşul – chitară, fotografiile lui Scott Mutter sunt pline de o poezie stranie, funambulescă.

http://www.photographymuseum.com/mutter/scottmutterNewGallery.html

 

swanlg1204 columnlg1204 forestlrg1204 guitarmed timetravelersl librarylg1204SCOTT%~1

 

Published in: on August 10, 2009 at 6:56 pm  Comments (3)  

Ce ascunzi în palmă?

Poemul meu preferat din volumul „Un anotimp în Berceni” de Claudiu Komartin

nathalie-rozesergi01_1234714772<

Ce ascunzi în palmă?

Tot ce e înăuntru toată chestia aia învăluită într-un abur auriu
susurând a împăcare şi linişte
s-a surpat
parcă aş avea iar 8 ani şi toată puştimea din vecini
nu vrea altceva decât să-şi şteargă bocancii pe mine
arată-ne ce ascunzi în palmă, arată-ne
îmi spun ei
după ce s-au aşezat ne-ntrebati
şi mă pocnesc peste ceafă îmi zdrelesc buzele
cu palmele lor înnegrite de praf
pe care şi le mai şterg uneori cu scuipat
în timp ce eu hohotesc şi hohotul meu se întinde ca o apă
limpede peste masa cuprinsă de flăcări
arată-ne arată-ne arată-ne totul
flăcări sumbre şi reci pe care nimeni nu le observă

am intrat într-un spaţiu strâmt şi prost luminat
după câteva clipe am înţeles că nimic nu o să mai fie la fel
nimic nu va putea înlocui camera îngustă şi primitoare
în care am crescut
în care am avut primele experienţe şi am visat cu ochii deschişi
acum ochii mei încă mai încearcă să se obişnuiască
îmi arde gâtul
parcă aş respira nisip
iar asta e numai o parte a poveştii

nu mi-a luat mai mult de 30 de secunde
am fugit fără să privesc inapoi
nu mai voiam nimic
nu mai voiam să fiu bun sau măcar viu nu mai voiam
nici să le fac tuturor proştilor pe plac
arată-ne ce ascunzi în palmă, arată-ne!
mă împiedicam la fiecare pas alunecam prin noroi
nu mai puteam nici să urăsc
eram nerăbdător şi ostil şi aş fi primit orice

sunt un iepure uite cum fug

sunt un şoarece într-un labirint îngheţat
zdrobeşte-mi capul mai repede

arată-ne arată-ne arată-ne totul

sunt o insectă brutală şi tânără
iubeşte-mă

Published in: on August 8, 2009 at 8:26 pm  Comments (5)  

Lucruri simple

Numai lucrurile simple nu dezamăgesc niciodată –
casa umbrită în care dormeam până târziu,
fereastra prin care priveam lumea indiferentă trecând
prin faţa porţii;
după-amiezile când coboram fără să mă gândesc la nimic.
(O singură dată gândisem la vorbele ei. Sunt atâţia bani
în lumea asta
şi atâtea feluri de-ai obţine. Nu mă interesează. Oamenii
vor să se drogheze. Eu mănânc o prăjitură, beau un suc,
merg, adică, pe drumul drept.
Sunt o fiinţă liniştitoare, nu crezi? Sunt un om
simplu, liniştit.
Desigur, minţea.)
Liniştea nu este deloc un lucru simplu,
aşa cum am crezut mai demult –
uneori simţi cum cade ceva de la o înălţime imensă
în tine – un obiect despre care nu ştii nimic
şi în liniştea aceea aştepţi bubuitul care să însemne
sfârşitul căderii. Înălţimea este nebănuită,
obiectul se mai află mult timp în cădere, ţinându-te
încordat.
Cu puţină şansă ai putea să uiţi –
nimeni nu ne-a simţit lipsa nici prezenţa. Ne gândim la
preocupările simple, casnice sau de sfârşit de săptămână, când,
poate, vom ieşi câteva ceasuri la aer curat, să fumăm mai puţin.
Spunem cuvinte obişnuite, ca în primele clase de şcoală, când
copiii învaţă despre subiect şi predicat şi dau exemple de
propoziţii: Calul paşte iarbă pe deal. Oamenii se întorc de la câmp.
Sau atâtea altele
aşa cum am dat uitării întâmplarea din gară,
când am sosit prea târziu la peron, trenul plecase
şi făceam cu mâna cuiva nevăzut,
din tren nu ştiam ce mână îmi răspunde sau dacă
îmi răspunde vreuna.
Nici uitarea nu este deloc un lucru simplu.

Iustin Panţa

(poem imprumutat 😉 de pe blogul lui white noise http://whitenoise4ever.blogspot.com/2009/08/poemul-de-sambata-18.html )

Si in lectura Adelei Greceanu:

Published in: on Iulie 18, 2009 at 6:43 pm  Comentarii închise la Lucruri simple  

Sombreros

Update post-vizionare spectacol: Am venit dezamăgită de la Sombreros, nu mă aşteptam să fie aşa. Mi s-a părut un spectacol lipsit de unitate prin trecerile bruşte de la momente lirice la cele amuzante, de cele mai multe ori de un umor ieftin, uşor digerabil (clasicul accent pe sexualitate etc). Nu îmi plac spectacolele lipsite de eterogenitate. Sombreros ar fi putut fi în egală măsură un spectacol reuşit de circ sau de teatru, unul sobru, dramatic, sau unul vesel, alert, cu o atmosfera colorată strident. Dacă era ori una, ori alta, era perfect. Dar aşa a fost un ghiveci (un simplu exemplu – muzică clasică alături de latino). Mi-a părut teribil de rău la gândul ce act artistic desăvârşit ar fi putut fi acest Sombreros. Jocurile de lumini şi de umbre au fost într-adevăr spectaculoase, dar nu îndeajuns pentru a crea acel efect de transă cu care s-au lăudat la început francezii. Iar comparaţia cu Angelin Preljocaj (şi al său excelent spectacol Alba ca Zăpada) e complet nejustificată, chiar nu văd ce i-ar putea lega înafară de faptul că sunt francezi amândoi. Şi asta numai pentru că Philippe Decouflé e un nehotărât care vrea să împace toate genurile şi registrele deodată. Păcat.

12-solo lg_solo_scared_jump_500 GERMANY-FRANCE-DANCE-FESTIVAL-MOVIMENTOS GERMANY-FRANCE-DANCE-FESTIVAL-MOVIMENTOS

Un spectacol de dans contemporan şi multimedia semnat de unul dintre cei mai apreciaţi coregrafi francezi, Philippe Decouflé (în colaborare cu Compania DCA). Va avea loc la Opera Română din Bucureşti, pe 18 şi pe 19 iunie la ora 19.00 iar pe 20 iunie la ora 18.00.
Am fost azi să-mi iau bilet şi am fost surprinsă de faptul că în ciuda preţului foarte mic (26.5, respectiv 7.4 (!!!) lei) mai rămăseseră o mulţime de bilete nevândute. Cu siguranţă e un spectacol deosebit, sunt convinsă de asta atât din ce am citit în cronicile de pe diverse situri şi din programul Institului Francez, cât şi din comparaţia lui Philippe Decouflé cu Angelin Preljocaj, un alt mare coregraf francez al cărui spectacol Alba Ca Zăpada am avut ocazia să-l văd anul trecut prin iarnă şi de care am fost pur şi simplu fascinată.


„Sombreros este un spectacol coregrafic total, care îmbină arta video, muzica, teatrul, cinematograful şi, desigur, dansul, într-un vârtej plastic fascinat. Pe muzica lui Brian Eno, imaginile – omagiu lui Murnau şi filmelor „Western Spaghetti” – se succed în ritm alert umbre chinezeşti gigantice, strălucitoare, în alb şi negru, efecte vizuale produse printr-o tehnologie de cel mai înalt nivel, dar şi mijloace ingenioase cum ar fi, de exemplu, o lanternă, totul animat prin graţia energică a zece dansatori, actori şi muzicieni ai companiei DCA.

Urmărind Sombreros înţelegem de ce acest coregraf emoţionează şi încântă, de 20 de ani, publicul din lumea întreagă. Între banal şi extraordinar, între registrul popular şi cel sofisticat, între proximitatea cu publicul şi poezia elegantă, între simplitate directă şi virtuozitate, spectacolele sale abordează în profunzime ideea de divertisment, lăsându-ne, în acelaşi timp, emoţionaţi, amuzaţi şi, mai ales, încântaţi!”

Published in: on Iunie 16, 2009 at 6:04 pm  Comments (1)  

Soarele a ascuns

http://unanotimpinberceni.blogspot.com/2009/04/soarele-ascuns.html

87153779.kehPbSA5.sunabstract

Soarele a ascuns

de Claudiu Komartin

O limpezime neobişnuită, o lumină încărcată cu obiectele fragile ale atingerii:
globul se micşorează şi se măreşte, în ritm cu sunetele care umplu cănile, linguriţele, îţi intră sub haine ca un lichid obscur, ca o lumină halucinantă. ai vrea să ajungi la capătul propriei mâini, să înnoptezi acolo, să îţi arunci braţul ca pe o halteră
pregătindu-te pentru proba micilor gesturi ale amiezii.
însemnările mele ar fi putut începe cu descrierea zilelor în care soarele zvâcneşte nerăbdător, de parcă ar sta ghemuit într-o ceapă, printre legume în care aleargă fluidul unui început de tandreţe.
Ochii sunt nişte bulbi crescuţi pe o tulpină înaltă.

Soarele a ascuns ceva în părul tău
soarele a ascuns ceva în părul tău
soarele a ascuns ceva în părul tău

Poemul face parte din cel mai recent volum al lui Claudiu Komartin, „Un anotimp in Berceni”. Ascultati si inregistrarea audio a poemului, pur si simplu minunata:

http://unanotimpinberceni.blogspot.com/2009/04/soarele-ascuns.html

Published in: on Mai 23, 2009 at 8:19 pm  Comments (1)