Strasbourg toamna

foto; me

Published in: on Noiembrie 12, 2009 at 8:50 pm  Comments (1)  

Swans…

Lebede pe Rin, Strasbourg

img_5647img_5585
…O impostoare tarcata 😀
img_5628img_5644img_5625img_5768img_5694

Si.. asta apropo de cea mai tare replica pe care am auzit-o vreodata la vederea unor lebede: ”Mi-e foame” :))
img_5763

Published in: on Noiembrie 11, 2009 at 8:54 pm  Comentarii închise la Swans…  

Carusel

Strasbourg, Place Gutenberg.

Pentru toti visatorii care au mai ramas pe pamantul asta, atatia cati au mai ramas..

img_5782img_5793img_5791img_5805img_58141img_5803img_5807img_5790img_5806img_5404

Published in: on Noiembrie 6, 2009 at 9:43 pm  Comments (3)  

Sometimes there is so much beauty in the world

 

„It was one of those days when it’s a minute away from snowing and there’s this electricity in the air, you can almost hear it. And this bag was, like, dancing with me. Like a little kid begging me to play with it. For fifteen minutes. And that’s the day I knew there was this entire life behind things, and… this incredibly benevolent force, that wanted me to know there was no reason to be afraid, ever. Video’s a poor excuse, I know. But it helps me remember… and I need to remember… Sometimes there’s so much beauty in the world I feel like I can’t take it, like my heart’s going to cave in. ”

Published in: on August 28, 2009 at 10:10 am  Comentarii închise la Sometimes there is so much beauty in the world  

Le Petit Prince

 Mi-a fost dor de Micul Prinţ. Cum oi fi putut să uit atâta timp de povestea lui? Uff.. aici puteţi reciti tot romanul.

Lectura lui Gerard Philipe – pentru cei cărora le-a fost dor de el, ca şi mie.

Published in: on August 24, 2009 at 8:32 pm  Comments (6)  

Fotografie suprarealistă – Scott Mutter

„I’m a pilgrim on the edge, on the edge of my perception”, „We are bound by nothing
so much as our imagination”, „The light of the heavens is the light that shines on all below”, spunea autorul unora dintre cele mai complexe fotomontaje realizate vreodată în istoria fotografiei, pe vremea când photoshopul era o himeră. Pe vremea (de altfel nu tocmai îndepărtată – în anii 60) când timpul dedicat unui singur fotomontaj putea să dureze până la 10 ore. Indiferent dacă e vorba despre lebăda care pluteşte pe ciment sau de copacii care cresc din asfalt, de candelabrul care atârnă din cer sau de oraşul – chitară, fotografiile lui Scott Mutter sunt pline de o poezie stranie, funambulescă.

http://www.photographymuseum.com/mutter/scottmutterNewGallery.html

 

swanlg1204 columnlg1204 forestlrg1204 guitarmed timetravelersl librarylg1204SCOTT%~1

 

Published in: on August 10, 2009 at 6:56 pm  Comments (3)  

Picturi din praf, muştar, noroi şi cenuşă

Nicolae Comănescu este un artist neconvenţional care foloseşte ca materie primă pentru picturile sale nişte „acuarele” mai…. altfel. După o expoziţie cu picturi realizate din praf (şi nu orice fel de praf, ci exclusiv praful din cartierul Berceni în care locuieşte), Nicolae Comănescu revine cu tablouri din … noroi, muştar şi cenuşă. Expoziţiei „Dust 2.0 ” din 2007 i-a urmat aşadar, în chip cât se poate de firesc, „3 în 1: Muştar, Cenuşă & Noroi”, ambele evenimente artistice  găzduite de Galeria 26 din Str. Dr. Staicovici, Nr. 26 , sector 5, Bucureşti. Expoziţia „3 în 1: Muştar, Cenuşa & Noroi” mai poate fi vizitată până la 20 august, so hurry up ! Eu una plănuiesc să ajung zilele astea.

Mai multe picturi, cât şi fotografii de la expoziţie, puteţi admira pe blogul artistului http://dustbeforetherain.blogspot.com

 Mi se pare mie sau sună un pic suprarealist descrieri de genul „scrum, pământ, făină de muştar cu medium acrilic pe pânză, 80X120 cm” ? :))

o10
oo9

014

Published in: on August 10, 2009 at 5:36 pm  Comentarii închise la Picturi din praf, muştar, noroi şi cenuşă  

Ce ascunzi în palmă?

Poemul meu preferat din volumul „Un anotimp în Berceni” de Claudiu Komartin

nathalie-rozesergi01_1234714772<

Ce ascunzi în palmă?

Tot ce e înăuntru toată chestia aia învăluită într-un abur auriu
susurând a împăcare şi linişte
s-a surpat
parcă aş avea iar 8 ani şi toată puştimea din vecini
nu vrea altceva decât să-şi şteargă bocancii pe mine
arată-ne ce ascunzi în palmă, arată-ne
îmi spun ei
după ce s-au aşezat ne-ntrebati
şi mă pocnesc peste ceafă îmi zdrelesc buzele
cu palmele lor înnegrite de praf
pe care şi le mai şterg uneori cu scuipat
în timp ce eu hohotesc şi hohotul meu se întinde ca o apă
limpede peste masa cuprinsă de flăcări
arată-ne arată-ne arată-ne totul
flăcări sumbre şi reci pe care nimeni nu le observă

am intrat într-un spaţiu strâmt şi prost luminat
după câteva clipe am înţeles că nimic nu o să mai fie la fel
nimic nu va putea înlocui camera îngustă şi primitoare
în care am crescut
în care am avut primele experienţe şi am visat cu ochii deschişi
acum ochii mei încă mai încearcă să se obişnuiască
îmi arde gâtul
parcă aş respira nisip
iar asta e numai o parte a poveştii

nu mi-a luat mai mult de 30 de secunde
am fugit fără să privesc inapoi
nu mai voiam nimic
nu mai voiam să fiu bun sau măcar viu nu mai voiam
nici să le fac tuturor proştilor pe plac
arată-ne ce ascunzi în palmă, arată-ne!
mă împiedicam la fiecare pas alunecam prin noroi
nu mai puteam nici să urăsc
eram nerăbdător şi ostil şi aş fi primit orice

sunt un iepure uite cum fug

sunt un şoarece într-un labirint îngheţat
zdrobeşte-mi capul mai repede

arată-ne arată-ne arată-ne totul

sunt o insectă brutală şi tânără
iubeşte-mă

Published in: on August 8, 2009 at 8:26 pm  Comments (5)  

Lucruri simple

Numai lucrurile simple nu dezamăgesc niciodată –
casa umbrită în care dormeam până târziu,
fereastra prin care priveam lumea indiferentă trecând
prin faţa porţii;
după-amiezile când coboram fără să mă gândesc la nimic.
(O singură dată gândisem la vorbele ei. Sunt atâţia bani
în lumea asta
şi atâtea feluri de-ai obţine. Nu mă interesează. Oamenii
vor să se drogheze. Eu mănânc o prăjitură, beau un suc,
merg, adică, pe drumul drept.
Sunt o fiinţă liniştitoare, nu crezi? Sunt un om
simplu, liniştit.
Desigur, minţea.)
Liniştea nu este deloc un lucru simplu,
aşa cum am crezut mai demult –
uneori simţi cum cade ceva de la o înălţime imensă
în tine – un obiect despre care nu ştii nimic
şi în liniştea aceea aştepţi bubuitul care să însemne
sfârşitul căderii. Înălţimea este nebănuită,
obiectul se mai află mult timp în cădere, ţinându-te
încordat.
Cu puţină şansă ai putea să uiţi –
nimeni nu ne-a simţit lipsa nici prezenţa. Ne gândim la
preocupările simple, casnice sau de sfârşit de săptămână, când,
poate, vom ieşi câteva ceasuri la aer curat, să fumăm mai puţin.
Spunem cuvinte obişnuite, ca în primele clase de şcoală, când
copiii învaţă despre subiect şi predicat şi dau exemple de
propoziţii: Calul paşte iarbă pe deal. Oamenii se întorc de la câmp.
Sau atâtea altele
aşa cum am dat uitării întâmplarea din gară,
când am sosit prea târziu la peron, trenul plecase
şi făceam cu mâna cuiva nevăzut,
din tren nu ştiam ce mână îmi răspunde sau dacă
îmi răspunde vreuna.
Nici uitarea nu este deloc un lucru simplu.

Iustin Panţa

(poem imprumutat 😉 de pe blogul lui white noise http://whitenoise4ever.blogspot.com/2009/08/poemul-de-sambata-18.html )

Si in lectura Adelei Greceanu:

Published in: on Iulie 18, 2009 at 6:43 pm  Comentarii închise la Lucruri simple  

Epopeea lui Ghilgameş -o piesă spectaculoasă

ghilgamesh-afis

Mă bucur foarte mult că am apucat să văd Epopeea lui Ghilgameş (a cărei premieră a avut loc prin martie anul acesta la Odeon) înainte de închiderea stagiunii ( căci din păcate inevitabilul s-a produs :((( ). Acum un an am fost la Hamletmachine al aceluiaşi minunat Dragoş Galgoţiu şi de atunci mi-am spus că nu o să ratez nicio piesă de-a lui pe viitor. Din păcate (sau din fericire) Dragoş Galgoţiu e un regizor mult prea complex pentru a fi înţeles de mulţi dintre spectatorii care, cu creierele obosite, aleg să părăsească sala înainte de finalul piesei sau să nu aplaude ostentativ la final, stând cu nesimţire pe scaune şi motivându-şi în gura mare decizia pe holul teatrului după încheierea piesei „eu nu am înţeles nimic din piesa asta”. Cel puţin sunt sinceri. Pentru că într-adevăr Dragoş Galgoţiu e un elitist care nu face rabat de la standardele sale de dragul comercialului, care nu priveşte o piesă de teatru din perspectivaă negustorească, mai inserând pe ici pe colo un cântecel (cum face de la o vreme Radu Afrim) sau o glumiţă cu trimiteri sexuale. Dragoş Galgoţiu nu e un simplu regizor, ci un artist.

Maratonul de trei ore şi jumătate de încântări vizuale numit Epopeea lui Ghilgameş urmează acelaşi traseu ca şi Hamletmachine: decoruri şi costume spectaculoase, care nu au rolul de a distrage atenţia de la conţinut (aşa cum se întâmplă de multe ori) ci de a-l valoriza pe deplin. Andrei Both e deja un nume cunoscut şi apreciat printre iubitorii de teatru datorită decorurilor fastuoase care îi poartă amprenta. Doina Levintza de asemenea la capitolul costume. Iar actorii care au fost distribuiţi în piesă sunt numai unul şi unul: Gabriel Pintilei (pe care l-am remarcat de prima dată când am fost la Odeon, acum şapte ani) este extraordinar în rolul Orbului, alături de radu Iacoban – Păstorul – care a fost o surpriză foarte plăcută pentru mine dat fiind că era prima dată când îl vedeam într-o piesă (sau cel puţin nu l-am remarcat până acum), de Oana Ştefănescu în rolul mamei lui Ghilgameş, zeiţa Ninsun (un rol de o eleganţă fermecătoare), de minunatul Constantin Cojocaru care ne încântă cu povestea visului său apocaliptic spre finalul piesei, de Enkidu – Istvan Teglaş, un rol dintre cele mai dificile din câte am văzut vreodată (dar cu siguranţă flexibilitatea mişcărilor, elasticitatea gesturilor i le datorează dansului din direcţia căruia a ajuns în teatru) şi Meda Victor, partenera lui în rolul lui Shamhat.

Paradoxal, cel mai slab rol îi aparţine după părerea mea tocmai personajului principal al piesei – Ghilgameş (nume pronunţat de actori în mod ciudat, cu accentul pe prima silabă) interpretat de Tudor Aaron Istodor. Dacă nu l-aş fi văzut în piesa Deformaţii aş fi crezut ca e un actor extrem de slab după rolul din piesa asta. Dar având în vedere cât de expresiv a putut fi în piesa tocmai amintită, nu pot să mă gândesc decât că rolul ăsta pur şi simplu nu i se potriveşte. De altfel chiar mă întrebam înainte de piesă cum va arăta trecerea de la băiatul din faţa blocului la maiestuosul Ghilgameş. Şi nu a arătatt bine deloc. Sunt actori care pot interpreta la fel de convingştor indiferent de genul piesei în care joacă, dar din păcate Tudor Aaron Istodor nu e unul dintre ei. Un rol şters, o faţă imobilă, inexpresivă, o privire goală din efortul de a părea adâncit în gînduri. Chiar nu mă aşteptam.

Un alt punct minus ar fi muzica preluată din Requiem for a Dream care, deşi potrivită tonalităţii piesei, a fost deja prea exploatată de când s-a lansat filmul pentru a mai avea acelaşi impact; oricum nu mi-a plăcut ideea în sine de preluare ( – nonoriginal). Pe deasupra, în program scrie „coloana sonoră semnată Dragoş Galgoţiu” (e drept, au mai fost şi alte fragmente muzicale dar chiar şi aşa..). În plus, atâta timp cât există Vlaicu Golcea, de ce să nu apelam la muzica minunată care îi poartă amprenta ;).

Astea ar fi cam singurele lucruri de reproşat, oricum strivite de punctajul ipotetic pe care l-aş oferi piesei – 9 din 10. Păcat totuşi de distibuţia neinspirată a lui Tudor Istodor. Mă gândeam ce maiestuos ar fi fost de exemplu Gabriel Pintilei în acest rol. Dar per ansamblu se iartă 🙂 Epopeea lui Ghilgameş rămâne o piesă impresionantă.

P.S. Felicitări şi celor de la lumini, care au avut un rol capital în crearea atmosferei piesei

ghilgamesh_7ghilgamesh_6ghilgamesh_5ghilgamesh_3ghilgamesh_1<

Published in: on Iulie 17, 2009 at 7:01 pm  Comentarii închise la Epopeea lui Ghilgameş -o piesă spectaculoasă  

Vladimir Moldavsky

Pictor ucrainean contemporan suprarealist (cum altfel? ;-), specializat în portrete (fascinant de) groteşti. Unele dintre picturi sunt realizate împreună cu James Sebor, pe siteul căruia l-am şi descoperit de altfel, la rubrica guests. Mi se pare mai complex decât Sebor, are un stil mult mai unitar şi mai personal (şi muuult mai multe lucrări)

…şi un album cu lucrări black & white

Published in: on Iunie 20, 2009 at 11:24 am  Comments (4)  

Dans la Odeon

un album de Robertin Iuga

galerie.liternet.ro/slideshow.php?set_albumName=robertin_iuga_dans_la_odeon

Dans_la_Odeon001

Published in: on Iunie 12, 2009 at 8:25 pm  Comentarii închise la Dans la Odeon  

Vladimir Kush 2

78301_vladimir_kush
Am luat la rand toate cele 37 de pagini de pe google images care corespundeau criteriului de cautare „Vladimir Kush”, cat si cele vreo 20 de site-uri dedicate artistului, ca sa imi completez colectia. Acum vreau sa cred ca nu-mi mai lipseste nicio lucrare de-a lui din albume.

Published in: on Iunie 7, 2009 at 4:20 pm  Comments (1)  

Yerkaworld

Jacek Yerka e un pictor suprarealist polonez, specializat in pictura lumilor imaginare (de altfel in 1995 a obtinut premiul World Fantasy Award pentru cel mai bun artist al anului pentru albumul „The Fantastic Art of Jacek Yerka”). Asadar lumi de poveste, pline de detalii savuroase, care aduc uneori a Peter Bruegel, un alt maestru al detaliului, al picturii punctuale (de altfel unul dintre preferatii lui Yerka). Case zburatoare, lumi subacvatice, dinozauri metamorfozati in masini si multe, multe camere teleportate in gradini sau pe fundul oceanelor, casute compartimentate in cele mai mici detalii, tehnica impletita cu natura (vezi pictura cu locomotiva care lasa in urma fum alcatuit din….coroane de copaci infloriti). Un univers labirintic, plin de subtilitati, cu o compozitie provocatoare pentru orice privitor inrait de picturi suprarealiste. Long live daydreaming!

Published in: on Iunie 6, 2009 at 10:50 am  Comments (3)  

Soarele a ascuns

http://unanotimpinberceni.blogspot.com/2009/04/soarele-ascuns.html

87153779.kehPbSA5.sunabstract

Soarele a ascuns

de Claudiu Komartin

O limpezime neobişnuită, o lumină încărcată cu obiectele fragile ale atingerii:
globul se micşorează şi se măreşte, în ritm cu sunetele care umplu cănile, linguriţele, îţi intră sub haine ca un lichid obscur, ca o lumină halucinantă. ai vrea să ajungi la capătul propriei mâini, să înnoptezi acolo, să îţi arunci braţul ca pe o halteră
pregătindu-te pentru proba micilor gesturi ale amiezii.
însemnările mele ar fi putut începe cu descrierea zilelor în care soarele zvâcneşte nerăbdător, de parcă ar sta ghemuit într-o ceapă, printre legume în care aleargă fluidul unui început de tandreţe.
Ochii sunt nişte bulbi crescuţi pe o tulpină înaltă.

Soarele a ascuns ceva în părul tău
soarele a ascuns ceva în părul tău
soarele a ascuns ceva în părul tău

Poemul face parte din cel mai recent volum al lui Claudiu Komartin, „Un anotimp in Berceni”. Ascultati si inregistrarea audio a poemului, pur si simplu minunata:

http://unanotimpinberceni.blogspot.com/2009/04/soarele-ascuns.html

Published in: on Mai 23, 2009 at 8:19 pm  Comments (1)